Sptamana libera?! NOT!!!

M-am apucat sa scriu postul asta la un moment dat, duminica. Si mi-am dat seama ca nu am chef sa scriu. Nu-i problema, se intampla. N-ai cum sa scrii tot timpul… Sau ai cum, daca din asta traiesti. Dar cum la mine nu e cazul, m-am gandit sa o iau usor. Ieri l-am deschis, am citit, nu mi-a placut, iar l-am inchis. Azi sunt ceva mai hotarat. Sa vedem daca reusesc sa zic tot ce-am de zis.

Saptamana asta n-am meteo. Saptamana asta n-am practic nimic de facut. Cand a auzit despre asta, stapana vietii mele mi-a dat o idee: du-te la mare, ce mai stai? Ei bine, n-ar fi deloc rau. E adevarat, n-am cu cine. A rezolvat-o si pe asta intr-o fractiune de secunda: du-te singur. M-a luat rasul la inceput. Apoi am inceput sa ma envizajez (ca sa zic asa, de sa crape matzele jucandu-se cu semantica) singur pe plaja, citind, band o bere, uitandu-ma la mare. M-am vazut in “Micul Golf” mancand singur si citind mai departe. M-am imaginat seara singur in camera, uitandu-ma la un flim prost la televizor sau jucandu-ma la Managerul pe care inca n-am avut niciodata destul timp sa-l descopar pana la capat. Hohotele de ras mi se transformasera deja intr-un zambet visator. Iar in ochii mari, frumosi si atotstiutori (in ceea ce ma priveste) ai sotiei mele vedeam deja ca stie la ce ma gandesc.

Ok. Asa fac. Pentru prima data in istorie plec singur la mare. Macar doua zile, daca nu chiar trei. Luni alerg si rezolv ce e de rezolvat: banci, facturi, doua intalniri pentru proiecte viitoare (altele decat cele cu care v-am mai scos ochii), o tura pe la casuta care tot incearca, saraca, sa scoata capul din pamant si gata! Marti dimineata plec spre mare, de unde ma intorc cel mai devreme miercuri seara, mai bronzat, mai odihnit si mult, da’ muuuuuuuuult mai relaxat.

Ce-a ramas din planurile astea? Pai e simplu: la banci nu am ce sa rezolv pentru ca am inteles eu sistemul gresit, ceea ce inseamna ca nu se poate ce vreau eu; una din intalniri s-a amanat nedefinit, cealalta cam o saptamana; iar tura pe la casuta noastra s-a transformat intr-o serie de vizite repetate, fiecare cu problemele, satisfactiile si nervii ei, dar mai ales cu un talent nebanuit de a naste necesitatea unei alte vizite. Vacanta pare din ce in ce mai departe, in sensul in care incepe sa miroasa a zapada. Singura consolare e ca Best Fest, Lenny Kravitz, Iron Maiden sunt pe lista de “da-uri” clare.

In rest, simt, pe zi ce trece, ca incep sa fac cinste lungului sir de ingineri din neamul meu. Invat in fiecare zi cate ceva, astfel inca atunci cand casa asta va fi gata, voi sti tot ce e de stiut pe tema asta. Si anume: un om intr-o viata trebuie sa sadeasca un pom si sa faca o casa. Cititi bine: O casa, nu DOO. Mai era ceva?… Hm… Parca… Dar deocamdata prin cap imi zumzaie shpirale, mustati, placa, stalpi, dooshopt, axat, dezaxat, stramba, indreapta, beton, polistiren extrudat de 5, ba nu de 10, ba nu 2 de 5, camin aici, tragem in exterior, ba nu, prin interior, ai lasat acolo?, e prea putin, du-te la saptezeci, vrei sa fii dirigintele nostru?, plan de instalatii…

WANTED - Nu vreau!

De la Matrix 1 incoace este primul film de actiune la care, cu fiecare secventa pe care o vedeam, incepea sa-mi para din ce in ce mai rau ca se apropie sfarsitul. Sincer, am citit fraza de dinainte de vreo 4-5 ori si am fost foarte aproape sa las postul la atat. Restul sunt detalii si tehnicalitati. Insa un astfel de efect la varsta si la capacitatea filmo-fagica pe care le detin, inseamna clar ca nu mi-as ierta-o niciodata daca nu zic tot ce am de zis.

Daca tot am deschis vorba despre Matrix 1, toata lumea parea sa fie de acord ca nu prea mai ai ce aduce nou in urmatorii 20 ani in materie de efecte speciale. Ei bine, pas! Iaca noua generatie de scene de actiune. Oamenii care au lucrat la ele merita aceleasi aprecieri ca si Angelina Jolie. Bine, nu chiar aceleasi, dar cu siguranta munca lor vinde filmul la fel de bine ca frumusetea ei. Exista cel putin doua momente in care te uiti fara sa-ti vina sa crezi la ce s-a putut ajunge. Va las pe voi sa le descoperiti.

Asa! Acum scenariul. Tiparul pe care este el construit nu e nou deloc. Ba, daca e vorba sa-mi aduc aminte de profa mea de romana din liceu (bestiala profa mea!) atunci as zice: este calea initiatica a alesului inconstient de conditia sa mesianica. Lasand bombasticul la o parte, este un scenariu care, macar teoretic, are de toate, e aspirational (contabilul ratat si indolent care se transforma intr-un asasin/salvator al unei societati secrete), are exact atata umor cat ii trebuie, are niste twist-uri la 180 de grade. Cu toate astea, nu ma pot impiedica sa nu observ aici prima gaura din cascaval: parca prea s-au fortat oamenii astia sa indese cu genunchiul intr-insul de toate pentru toti. Si exista cateva momente in care, prea ocupati sa indese pe o parte, le cam scapa patetisme si previzibilitati pe de alta. Dar gaura asta nu e mare deloc. Ba chiar, cu un ochi la Angelina si cu unul la actiune, o ierti sau chiar o ratezi fara nici o problema.

Angelina Jolie este! Si atat poti spune despre ea. Joaca bine? Pe cuvant ca n-ai timp sa te prinzi. Atat de fascinanta e ca simpla prezenta. Au mai si tatuat-o in filmul asta. Plus ca este tombraider upgraded… Morgan Freeman este actorul care te face sa te intrebi de ce n-a fost el Morpheus in Matrix (chiar nu ma pot opri din paralela asta). Isi joaca rolul foarte bine, iar supriza de la sfarsit, oricat de rasulfata ar fi ca scenariu, o mai salveaza el. Este intr-adevar un actor foarte bun. Despre James McAvoy (rol principal in Last King of Scotland si Mr. Tumnus din primul Chronicles of Narnia) am mai multe de zis. In primul rand iti face impresia in fiecare secventa ca mai are un pic si te convinge de faptul ca rolul e mai mare decat el. Nu o da in bara de fapt niciodata, dar e acolo, pe muchie. In al doilea rand, nu inteleg de ce ei au ales un actor britanic pentru rolul asta, pe care il joaca exact ca un american sadea. Poate ca, alaturi de toti masculii de pe glob, il invidiez ca are parte de ditai frenci chisu’ de la Angelina, insa eu chiar cred ca se putea mai bine la rolul principal.

Per ansamblu este un film care te tine in scaun, iar asta e chiar o performanta pentru anul 2008. Faptul ca este regizat de un rus-kazach, Timur Bekmambetov, probabil salveaza filmul de la niste stereotipii, dar nu chiar de la toate. Daca m-ai fi intrebat aseara, cand am iesit din cinema, ti-as fi zis ca e un film genial. Azi insa, cand criticul din mine tre’ sa ridice din spranceana macar putin, pun epitetul la pastrare. Nu e genial. Dar e cu siguranta un film care trebuie studiat de oricine are de gand sa faca un film de actiune si sa impresioneze cu ceva. It’s the movie to beat, ca sa zic asa…

Si apropo:

“What the fuck have you been doing lately?”

Hulk - HELL YEAH!!!

Toata ideologia benzilor desenate este straina de Romania, asta-i clar. N-are cum sa fie altfel, pentru ca atunci cand erau in voga noi eram niste struti cu capul in nisipul ceausist si de-abia aveam acces la cateva “pifuri” si “rahane” pe sub mana, iar atunci cand in sfarsit ar fi putut penetra gura noastra de rai, aparura si cartoon network, jetix, netul si tot felul de alte preocupari mai actuale decat batrana si din ce in ce mai decrepita hartie.

Eu am avut norocul sa am acces la bucata asta de cultura atat ca pusti de doar cativa ani care se straduieste sa invete singur sa citeasca pentru a putea pricepe ce tipa Tarao, de ce se cearta Pif cu Hercule si la cine glopaie Pifou, cat si ca adolescent-incepator, cand i-am descoperit pe Archie&Jughead, Spiderman, Batman, Superman etc. Cultura (sau poate sub-cultura, cum ar stramba unii elitisti pe sub mustati) benzilor desenate e una extraordinara. Exista colectionari care platesc bani buni pe cine stie ce numar rar sau pe cine stie ce editie jubiliara. Exista doctori in biografiile personajelor respective. Exista polemici ce dureaza de decenii intre suporterii diversilor super-eroi.

Un film facut dupa o colectie de benzi desenate trebuie sa respecte istoria personajelor, pentru ca altfel foarte multi fani ar fi extraordinar de dezamagiti. Hulk este, intre super-eroii de benzi desenate, un caz aparte. E drept ca si el face parte dintre oamenii de stiinta care devin cobaii propriilor experimente nereusite, dar baiatul asta chiar traieste o drama interioara, fiind perceput ca personaj negativ inca de la inceput de toata lumea. Ceea ce inseamna ca existau doua solutii: sa fi un film MAREVLlous sau sa fie o noua ratare gen Spiderman3.

Ei bine, Edward Norton, Liv Tyler, William Hurt si deloc in ultimul rand regizorul francez Louis Letterier au grija sa nu se intample asta. E adevarat ca filmul il face in proportie de 90% Edward Norton, care creeaza un personaj complex, sensibil si, intr-un fel ciudat, credibil. Filmul este tot ce trebuie sa fie un asemenea film: actiune, efecte speciale, o fata frumoasa si de dreptate iubitoare, binili care invinge, tatal vindicativ si egoist, mister, teoria conspiratiei. Dar are si ceva pe deasupra.

Daca nu v-a entuziasmat Iron Man (sunt fan, dupa cum am mai zis) probabil ca nici Hulk n-o sa va faca sa sa sriti in sus de bucurie. Pe mine insa m-a cucerit. Iar sfarsitul filmului ma face sa sper ca la anul vom avea parte de un sequel bestial!!!

Saptamana cu doua vesti

Saptamana asta a fost una bestiala la capitolul vesti. Am primit din doua parti doua stiri cum nu se poate mai bine. Ma ard buricele degetelor foarte tare sa spun despre ce e vorba, insa nu am voie de nici un fel sa va povestesc. Cel putin nu inca. Insa stati pe-aproape. In 10-12 zile se ridica embargoul.

Oricum am sufletul usor si multa bucurie de a trai. Tare-mi mai place vara.

In alta ordine de idei, programul pentru ce a mai ramas din saptamana asta:

joi-vineri: meteo

sambata: eveniment Drobeta Tr.-Severin (Iris si Pepe)

Mariaj de Vegas

Nu e cu siguranta genul de film la care sa te duci pentru a trai o experienta cat de cat artistica sau cathartica in vreun fel. Nu este nici macar o comedie romantica revolutionara gen When Harry Met Sally, Pretty Woman sau Notting Hill. Nu.

Cu toate astea nu e un film prost. Asta in primul rand pentru ca Ashton Kutcher si Cameron Diaz isi fac treaba foarte bine, pe un scenariu cu poate bunicele, daca care urmeaza clar sablonul genului. Este tipicul film american de consum, la care te simti bine, dar pe care ai inceput sa-l uiti inca din momentul in care te-ai ridicat de pe scaun.

ROCK am REGHIN

N-a fost chiar festival de rock, insa oricum a fost cel mai rock eveniment pe care l-am prezentat anul asta. Dupa ce dimineata (ora 6:00 A.M., ca sa ne-ntelegem) mi-am lasat the incredibly better half la aeroport pe mainile unor oameni plimbatori de ziaristi (adica PR), mi-am continuat drumul spre Reghin, oras in care nu mai fusesem niciodata si la care, pentru a ajunge, trebuie sa treci prin Targu-Mures. Proasta experienta. Au traficul la fel de strangulat ca asta al nostru, capitalist. Diferenta este ca ei sunt civilizati. Ceea ce inseamna ca te misti ca melcul, dar macar e vorba despre un melc calm, mitocanless.

Cazarea a fost la Hotelul Marion/Padurea Rotunda, ceea ce a fost o adevarata binefacere. Hotelul este undeva sus, pierdut printre copaci. N-am stat sa analizez daca padurea e intr-adevar rotunda, insa camerele sunt curate, spatioase si ok. Iar dimineata de a doua zi, cu ciripit de pasarele si un mic-dejun copios a fost o adevarata desfatare.

Evenimentul a fost pe locul unde urmeaza sa se construiasca primul ansamblu rezidential din Reghin. Adica o fosta fabrica de-a lui Ceasca, pe care noii proprietari tocmai au ras-o de pe fata pamantului. Si inainte sa se apuce de contruit, s-au gandit oamenii astia sa faca un concert. Partea buna este ca pentru scena i-au ales pe baietii de la Omnitech din Sibiu, care au o super instalatie Adamson, care suna intr-un mare fel. Asta pe langa faptul ca ei sunt niste oameni extraordinar de de treaba cu care ma bucur sa ma intalnesc la fiecare eveniment la care nimerim impreuna.

Line-up de trupe chiar impresionant, mai ales pentru un oras atat de mic: Celia, 3 Sud-Est, Vita de Vie, Holograf, Cargo. Evenimentul a iesit foarte bine. Lume multa, care a stat pana tarziu in noapte (recitalul Cargo s-a incheiat la 1:30 A.M.) Mi-a facut mare placere sa ma intalnesc cu Adi Despot si cu Adi Igrisan, cu care nu ma mai vazusem de la Megastar. Dar si mai mare placere mi-a facut sa ii vad pe scena, pe fiecare alaturi de trupa lui.

A doua zi tot drumul de la Reghin la Bucuresti l-am petrecut ascultand RRA. Am mai povestit despre cum e sa mergi cu RRA la drum lung. Insa de data asta am avut mare noroc. Invitat a fost Grigore Lese, de care am auzit prima data de la Sistem. Are cateva piese pe albumul Sistempo, care mie imi plac foarte mult. Insa felul intransigent in care dl. Lese priveste folclorul, explicatiile uimitoare de simboluri si datini traditionale si piesele de folclor atat de rar intalnite m-au facut sa mi se para ca drumul a trecut repede ca un vis.

Practic direct de pe drum, cu o mica escala la ziua soacra-mii (unde am reprezentat familia, deoarece calatoarea mea sotie era in Italia) si un dus pe FWD am ajuns la Partydul Kiss FM. Aici, impreuna cu OLIX, m-am simtit extraordinar de bine. Ne-am distrat, am vorbit cu tot felul de oameni la telefon, am raspuns la foarte multe mesaje, ne-au vizitat Florin (Hi-Q) si o mireasa - fara nici o legatura intre ei, iar dupa am dat o raita prin cateva cluburi/terase din Bucuresti. Da, era lumina afara cand am ajuns in sfarsit acasa. Dar a fost o sambata seara bestiala!!!

2 mai in 2

Dupa ce marti i-am tinut locul colegei mele Lili Braga la meteo, pentru ca ea nu a putut veni, miercuri dimineata la ora 6:00 am pornit-o catre mare, in dreapta doamnei mele, din motive de spritz in care mi-am inecat amarul portocalei mecanice care ne-a ramas in gat. Doar noi doi, pentru vreo 40 de ore. A fost extraordinar de frumos, pentru ca a fost cu liniste, cu vorbit indelung si pe indelete, cu plimbat si, ca de fiecare data cand suntem doar noi doi, cu foarte multa veselie.

Mi-am dat seama inca o data ca sunt ferm convins de faptul ca am avut toate zanele cele bune pe umarul drept atunci cand m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti si s-o intreb daca zice da. Si mi-am mai dat seama cat de important e pentru orisice fel de indivizi implicati in institutia asta maritala sa aiba timp doar pentru ei. Asa dispar foarte multe tensiuni si se rezolva o multime de dileme, care altfel se tot strang si risca sa sparga buba la un moment dat. Dar asa, cand timpul se scurge cu lenea specifica plajei din 2 mai, cand ti-e prea lene ca sa joci table, cand ai mancat bine (ba poate chiar putin prea mult) si stii ca urmatoarea masa e cam singurul lucru cat de cat batut in cuie in ceea ce priveste actiuni care TREBUIE facute, conversatia are talentul de a acoperi si a face sa dispara orice fel de perioada de non-comunicare la care ne-ar fi obligat stresul cu care arunca de obicei viata in noi.

As fi pus poze, dar ea e the PIC MISTRESS. Asa ca poate la ea pe blog… Desi si ea are tare multe de povestit.

Ok. S-a lamurit problema. MI-a dat mie poze, pentru ca ea e prea ocupata cu Italia ei cea aventuroasa. Asa ca iaca:

PARTYDUL KISS FM

Tocmai am terminat un super-party la KISS FM impreuna cu OLIX. Mai multe amanunte despre viata mea, maine. Promit.

CICI - primul insurat din Sistem

De multe ori i s-a intamplat sa-l intrebe pe Cici prieteni de-ai lui cand mai ajung si eu pe-acasa, prin Baia Mare. Ma simt atat de bine si iubesc partea aia de tara atat de mult, incat chiar cred ca am un clop de morosan ascuns pe undeva prin globulele mele rosii. Pe langa asta, de-a lungul timpului Cici s-a dovedit a fi un prieten bun si de nadejde, cu care am incercat multe, am reusit putine, dar cu care m-am inteles excelent si m-am distrat nemaipomenit de bine.

Georgiana, proaspata doamna Rogojan, a fost adoptata in gasca imediat. Iar acum pare ca face parte dintre noi dintotdeauna. Ma bucur sincer ca s-au gasit si ca s-au hotarat sa faca pasul asta. Despre nunta nu voi spune altceva decat ca a fost una din cele mai reusite la care am participat vreodata, chiar daca a fost vorba doar despre casatoria civila. Si n-a fost reusita pentru ca s-ar fi spart cineva in fite sau figuri. Ci pentru ca oamenii care au fost acolo s-au simtit foarte bine impreuna. Ca de fiecare data cand merg in Maramures, odata intors in Bucuresti, sunt mult mai calm, mai linistit si de-abia astept urmatoarea excursie spre Nord-Vest.

Si deci cateva poze de la nunta lui Cici si a Georgianei.

Alaturi de doamna mea si gata de party.

Primul dans.

Primul sarut din primul dans.

Cici, Razvan Constantinescu (manager & prieten Miki), Nicu (tehnic Sistem) si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista… deci… je.

Cu “Godfather” Zoli.

Daca-i nunta la morosheni, apai n-are cum sa fie far’ de clop si far’ de zongora. Clar!

A doua zi dupa nunta, dupa o ciorba de burta si inainte de 600 de km la volan, impreuna cu doamna mea frumoasa si desteapta, la Mogosa.

Deci carevasazica in primu’ rand tot IO!

Stiu ca nu se face si mai stiu si ca foarte multi dintre voi asteapta poze de la nunta din Baia Mare. Vor veni si ele, va promit. Insa dupa ce am ajuns azi-noapte la 2 si jumatate, iar astazi la ora 9 eram deja in picioare cu diverse treburi administrative, o sa va rog sa va scurmati in suflete si sa gasiti o gramajoara de compasiune si pentru mine. Pozele vor aparea in urmatoarele zile. Pe bune.

In alta ordine de idei, a aparut un interviu cu mine in PRO TV MAGAZIN. Il puteti citi pe tot aici.

Program pe saptamana asta:

miercuri si joi - mini-vacanta la mare cu doamna si stapana mea (2 Mai here we gooooooo!)

vineri - eveniment la Reghin

sambata - invitat la Partydul Kiss FM de amicul si colegul OLIX (de-abia astept, pentru ca am auzit ca se lasa cu un super-party

de duminica - inapoi la meteo, pentru restul saptamanii